Sunt tineri si sunt plini de bani. Sunt frumosi si se imbraca in cele mai cool haine. Sunt Blair, Serena, Chuck, Nate, Dan sau Jenny, si sunt elita Manhattan-ului. Cei mai bogati dintre bogati.
Iar toate intrigile aparute, cine cu cine iese, si cine pe cine inseala, le poti afla doar de la Gossip Girl, o blogerita anonima careia nu ii scapa nimic.
Mi-a placut incursiunea de-a lungul celor 2 serii de Gossip Girl in aceasta lume atat de diferita, in care se sta la hotel mai mult decat acasa, pentru ca respectiva "acasa" este intr-un permanent proces de renovare, in care se soseste la liceu cu limuzina de lux si in care hainele la reduceri sunt o adevarata insulta. Preferatul meu a fost inca de la primul episod afemeiatul Chuck, iar relatia sa cu Blair, cu suisuri si coborasuri, dar multe-multe scantei, este pur si simplu delicioasa.
PS: Singurul lucru derajant: strecurarea subtila a populare zicale "Banii nu aduc fericirea". Mereu, la finalul fiecarei mini-intrigi, se ajunge practic la aceeasi concluzie: daca alegi banii, nu poti sa fii fericit. Mi se pare deprimant! Si inserata cu de-a sila intr-un serial care putea sa fie doar atat: vietile unor oameni bogati. Nu se poate ca macar unul sa nu fie si el doar pur si simplu FERICIT, nu? Dar probabil invidia spectatorilor ar fi fost prea mare... asa putem discuta intre noi, da, nu avem sute de genti, si nu ne asortam operele de arta cu canapelele intr-un penthouse de vis, dar noi suntem fericiti...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu