La cumparaturi cu shopaholic.ro: Blog de moda, fashion style, calatorii si lifestyle

marți, 18 septembrie 2018

Plimbari prin sudul Italiei: Pranz in pestera, la Grotta Palazzese din Polignano a Mare


Prin Polignano a Mare ne plimbasem acum 2 ani, cu copiii, pe indelete, si pe la plaja, si pe platoul stancos, si pe stradutele stramte din centrul vechi. Ba admirasem si marea de la unul din multele balcoane cu hau sub ele in care se termina brusc strazile orasului. Dar un lucru nu facusem, nu mancasem in cel mai celebru restaurant din oras, Grotta Palazzese, pentru simplul motiv ca era off-season in februarie si era inchis.



De data aceasta, la sfarsit de iunie, restaurantul era cu siguranta deschis. Ceea ce am verificat cand am si facut rezervare. Pentru ca fara rezervare prealabila, chiar daca au mese libere, nu te lasa sa cobori sirurile de scari din strada pana in pestera.



De prin anii 1700 Grotta Palazzese isi asteapta clientii dornici de o masa cu un view fenomenal, intr-o pestera de dimensiuni impresionante, in fapt un balcon gigant deasupra marii.



Am spus balcon, dar nu este descrierea cea mai buna. In fapt, restaurantul este un pod lataret, in dreapta avind valurile marii, si in stanga pestera in profunzime, in care, pe sub mesele restaurantului, intra marea.



In partea de mai sus a pesterii este organizat si un mic bar, si acolo te poti urca pentru o poza de sus, de ansamblu, a restaurantului.



Meniul este tipic regiunii Puglia, cu paste, mult ulei de masline (ai chiar un meniu separat pentru ulei, sa iti alegi sortimentul in care vei inmuia chiflele mici si delicioase de la aperitiv). Vinuri ai la alegere din toata Italia, dar inspirat ar fi sa mergi pe cele din regiune, din Puglia, sunt foarte bune.



Concluzia: Grotta Palazzese este o locatie senzationala de luat pranzul sau cina, si un mic rasfat culinar (nu tocmai ieftin) in vacanta ta prin sudul Italiei.
{citeste in continuare}

sâmbătă, 15 septembrie 2018

Evadare din Bucuresti: Relaxare la Country Spa Retreat


Ne place sa calatorim prin lumi exotice si indepartate, pe toate continentele planetei. Ne incanta sa descoperim minunile ascunse ale Romaniei si colturi neumblate din Europa. Dar uneori vrem doar o seara si o zi de relaxare, aproape de Bucuresti. Mancare buna si un centru de SPA sunt mereu la mare cautare la noi, de altfel. Iar daca e vara, si vorbim de o piscina cocheta, in aer liber, totul este si mai bine!



Ultimele dati am fost fix inainte, si la putin timp dupa ce s-a nascut Ema. Gravida in 38 de saptamani in august fierbinte am cautat racoare la Vila 23, intr-un loc reinviat din nebuloasa misterioasa comunista, si am poposit la Manastirea Snagov, alt loc incarcat de legende (se presupune ca aici ar fi mormantul lui Vlad Tepes) pe cand Ema avea doar cateva luni, intr-o iarna calduta. De data aceasta, pe timp de vara, nu am ajuns in vreun loc cu vreo istorie de orice fel, ci la un Retreat cu acte in regula, nou si simandicos, elegant si confortabil, pentru o noapte la Country Spa Retreat, de asemenea pe malul lacului Snagov.



Noi am ajuns pe seara, asa ca direct la restaurant ne-am oprit. Camerele sunt placute, cochete, cu mobilier confortabil si canapele moi. Dimineata am zarit pe geam piscina in nuante de gri si bleu, dar trebuia sa astepte, pentru ca aveam intai o programare la SPA, situat intr-o casuta vizavi, pe malul lacului. Dupa masaj te poti relaxa pe o terasa cu vedere la intinderea de apa.



Abia apoi am testat, nu piscina, ci piscinele, pentru ca sunt mai multe. Una mare, incalzita. Una mai mica, dar cu cascada. Si un jacuzzi langa ele. Intre ele terase cochete, cu aer rustic. Ca doar suntem la tara. Si un teren de tenis, pentru cine se satura de balaceala.



Ne-a placut! Atmosfera linista, masajul bun, si piscina simpatica! Am fost de data aceasta doar in doi, dar planuim sa revenim si cu copiii!
{citeste in continuare}

marți, 11 septembrie 2018

Hai hui prin vecini: Szentendre, orasul cu aer mediteranean de la Cotul Dunarii, in Ungaria


Cu unele locuri este pur si simplu dragoste la prima vedere, si unul din aceste locuri pentru mine a fost Szentendre, micul orasel din nordul Ungariei, situat la Cotul Dunarii, de prima data cand am zarit cocheta sa faleza, venind din Visegrad. Ca si pe acesta, pe Szentendre l-am subestimat in necunostinta de cauza, inainte sa ajung la el.



Mi se parea ca va fi ceva mic si simpatic, cu cateva muzee mici si simpatice, pe care il vom parcurge rapid, si vom ramane si cu timp liber. Identificasem 2-3 muzee, carora le alocasem fiecaruia vreo ora, si apoi ma gandisem ca inca 1-2 ore ne vom plimba hai hui pe stradute.



Am avut asa, un dubiu ca ma insel, in prima seara, vazind cat de lunga si intinsa este faleza la Dunare, strajuita de case cochete, din care porneau nenumarate stradute pietonale in sus, inspre centrul istoric. Dar nu am explorat prea mult, am dat doar o tura pe malul apei, si, obositi fiind, ne-am oprit la un restaurant sa mancam traditionalul ficat de gasca si un gulas bun.




Muzeul de care auzisem cele mai multe era Skanzen, Muzeul Satului, asa ca inspre el ne-am indreptat intai si intai pasii in prima zi. M-am gandit ca este un muzeu mic, cu casute simpatice, nu foarte multe, o plimbare buna de dimineata. La fata locului insa, soc! Muzeul, care s-a dovedit cel mai mare muzeu in aer liber din Ungaria, este gigantic si ocupa cateva dealuri si vaile dintre ele. Este atat de mare incat exista o mocanita, cu un traseu de jumatate de ora, care sa te duca intre diferite zone. Fiecare regiune din Ungaria are organizat propriul sau mini-sat, iar intre sate este o distanta apreciabila. In fiecare sat sunt actori imbracati in porturile populare, care danseaza, care executa diferite obiceiuri, dar si mestesugari sau obiecte traditionale de vanzare. In plus, poti vizita o mica ferma, plina de animalute, mori de vant, dar exista si restaurante si locuri de joaca. Noi, fiind contra timp, legati de momentul de finish al maratonului Ultra trail Hungary, care se sfarsea in Szentendre, nu am putut aloca decat cateva ore, si am plecat de la Skanzen fara sa vedem decat cel mult o treime din el. Mergea cu prisosinta o zi intreaga sa petreci acolo, si musai vrem sa revenim la anul!



De altfel, pentru la anul am lasat si Muzeul transportului, muzeul Retro Design Center, facut intr-o veche gara, care pare tare interesant pentru copii, dar si Muzeul martipanului si ateliere ale pictorilor locali, impanzite prin centrul vechi, Szentendre fiind multa vreme orasul preferat al artistilor maghiari.

Ce am facut insa a fost explorarea centrului vechi, cu stradute pietruite pietonale, si case ingrijite si colorate, cu lampioane atarnate din loc in loc, cu statui si biserici vechi. A fost o reala placere sa mergem hai hui, cand in sus cand in jos, admirind acoperisele vechi de tigla si restaurantele cochete indesate in cate un tunel, stradutele stramte de deabia intra cate o persoana si florile inghesuite in curtea fiecarei case.




Unde ne-am cazat in Szentendre?
Ei bine, cazarea a fost o distractie in sine, dar si imprejurimile ei ne-au oferit o alta activitate interesanta. Am stat... la o rulota veche. De lemn. Copiii au fost atat de incantati de faptul ca am dormit "intr-o masina mare, cu roti si patuturi, dar fara volan", de nu mai vroiau sa plece de acolo cu "masina mica, cu volan". Este o fosta rulota de circ, din lemn, cumparata si renovata de proprietarii care traiesc intr-o casa alaturi, cu o curte verde, chiar langa Dunare, si cu un mic foisor de luat micul dejun. O adevarata experienta, si un nou airbnb simpatic pe lista noastra de cazari cu personalitate.



Am avut toate conditiile: 2 dormitoare, baie si bucatarie. Plus, am profitat de faptul ca ne aflam pe Szentendre Sziget, adica o insula lunga pe Dunare, langa Szentendre, unita la vreo 10km de centrul orasului printr-un pod, dar si deservita de feriboate in mai multe puncte, si am facut o plimbare la apus, pana la apa, prin cel mai rural si linistit peisaj posibil.



Nu pot sa va spun cat de mult mi-a placut micul nostru weekend la Cotul Dunarii (prin Szentendre si Visegrad), cat de mult m-a impresionat Ungaria rurala, si cat de multe planuri am de explorat si prin alte parti din aceasta tara vecina noua, dar si de revenit, musai, si aici, prea am lasat multe nevazute in Szentendre si imprejurimi.
{citeste in continuare}