“ma cheama Sonia. Am 26 de ani, cancer la stomac si inca sase luni de trait. te-ai gandit de o mie de ori la primul lucru pe care l-ai face daca ai afla ca o sa mori curand, nu? dar esti linistit, n-o sa ti se intample tocmai tie.”
Soni de Andrei Ruse am primit-o de Craciun. Insa cateva zile eram prea mult sub influenta romantica a seriei Twilight, pentru a putea citi altceva.
Asa se face ca am reusit sa ma apuc de Soni de abia in prima zi a Anului Nou, si probabil a fost cea mai buna alegere dupa povestea ireala de dragoste ideala cu vampiri adolescenti.
Soni este dramatica, este reala si te pune pe ganduri. Este povestea trista pe care oricare din noi ar putea-o trai. Si in cazul fericit in care "n-o sa ti se intample tocmai tie", am face bine sa luam aminte. Sa incercam sa nu mai irosim timpul pe prostii, sa nu mai ne treaca grabita viata pe langa noi, fara ca noi sa apucam sa experimentam macar ceva in acest iures.
Interesant la Soni nu este doar tematica, ci si modalitatea in care a fost prezentata publicului cartea. Sotul meu mi-a cumparat-o de Craciun pentru ca a citit pe twitter de ea, dar Soni nu a fost doar o aparitie frecventa pe blogurile sau conturile de twitter ale cititorilor sai. Soni a avut propriul bookblog inca de multa vreme inainte de lansare, bookblog de altfel pomenit si in carte, in momentele in care personajul principal purta discutii cu Andrei, autorul, si tot Soni este prima carte romaneasca ce a avut, precum un film, parte de un trailer:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu