La cumparaturi cu shopaholic.ro: Blog de moda, fashion style, calatorii si lifestyle

Mini road trip printre dealurile Toscanei: De la Florenta pana la Livorno




Dupa ce am vizitat o zi Florenta, si ne-am mai plimbat putin si a doua zi, am plecat intr-o plimbare cu masina pentru a descoperi un pic din frumusetea poate celei mai faimoase regiuni din Italia, Toscana. Ne-au fermecat verdele nesfarsit, chiparosii care punctau dealurile, orasele medievale cu turnurile lor, dar si tarmul stancos al marii.



In Toscana sunt zeci de orasele medievale care cu siguranta merita o vizita, dar noi aveam doar o zi la dispozitie, asa ca planul a cuprins doar 3 opriri: Volterra, invaluit in faima Twilight, San Gimignano, cu ale sale turnuri inalte, si sfarsind in Livorno, sa aruncam o privire la marea Mediterana.



De la Florenta la Volterra drumul dureaza un pic mai mult de 1h, printre dealurile inverzite si acoperite de vite de vii ale Toscanei. In trecere, vezi si alte orasele medievale cocotate pe dealuri, si la un moment dat, cu putin inainte sa ajungem in Volterra, am oprit brusc masina pe marginea drumului, in parcarea unui restaurant cu terasa, cu vedere senzationala de jur imprejur la toate viile, pe care l-am zarit dupa o curba si am fost complet fermecati. Restaurante de genul asta (cel la care am oprit se numeste Villa Felice), in zone agrare (agriturismo), se intalnesc des in Toscana, dupa cum am putut constata, si ofera preparate traditionale, de cele mai multe ori doar din produse proprii, practic mananci cat se poate de ecologic (si gustos) in cele mai frumoase cadre verzi posibile.



De orasul Volterra auzisem prima oara in New Moon, al doilea volum din Twilight. Este locul ales de Volturi, clanul puternicilor vampiri, pentru resedinta permanenta. Si aproape ti-i imaginezi printre cladirile medievale perfect pastrate si stradutele pietruite, stramte si in panta. Iar cand, cautind destinatii in Toscana, am gasit recomandata in nenumarate locuri o vizita in Volterra, si de data aceasta fara a fi evidentiata legatura cu vampirii, ci doar frumusetea orasului, am stiut ca trebuie sa includ micuta localitate in turul nostru.



Am oprit in centrul vechi al orasului, am traversat piata centrala (cea in care Bella alerga sa il salveze pe Edward), si am batut la pas stradutele medievale in toate directiile. Ne-am oprit la magazinele de suveniruri si am cumparat oua de Paste si alabastru, specifice locului, dar si trufe negre, deasemenea o delicatesa foarte populara in Toscana.



L-am pus si pe Lucas in tema cu povestea vampirilor din Volterra, si ne-am distrat tot drumul pana in parcul orasului tipind de fiecare data cand ni se parea ca intrezarim o pereche de colti fiorosi. Parcul este o oaza de verdeata, si ofera privelisti de sus asupra orasului. Am gasit un loc de joaca, si ne-am antrenat precum vampirii pe instalatiile de acolo. La marginea parcului este o zona arheologica, etrusca, si, ceva mai neobisnuit, o cisterna romana, sub pamant la 10-15 metri, in care cobori pe o scara foarte ingusta in spirala (si eu eram cu Ema in marsupiu), si unde este necesar sa iti pui casca de protectie. A fost o experienta inedita, savurata de intreaga familie: Emei i-au placut reflexia apei in subteran si jocul de lumini si umbre pe peretii vechii cisterne, iar pe Lucas l-a amuzat tot, de la purtatul castii galbene pana la coboratul pe scara cea periculoasa, in timp ce noi adultii ne-am amintit de alte 2 cisterne vizitate (cea din Istanbul, mult mai mare si facuta faimoasa de cartile lui Dan Brown, si cea din vechea cetate portugheza El Jadida, din Maroc).



La 20 de minute de Volterra este alt oras medieval ce merita cu prisosinta inclus intr-un tur al Toscanei: San Gimignano, orasul turnurilor frumoase. Am avut un pic de dificultati cu gasitul unui loc de parcare (in jurul zidurilor cetatii sunt organizate cateva parcari publice, dar primele erau complet ocupate, asa ca ne-am invartit putin pana am descoperit una cu locuri libere) si ne-am speriat cum ar fi situatia aici vara, daca in aprilie era atat de aglomerat. Dar o data intrati in orasel, am fost pe loc cuceriti de atmosfera sa. Aceleasi stradute pietruite si stramte din Volterra, dar de data aceasta din loc in loc umbrite de turnuri gigantice.



In trecut, bogatasii locului se faleau cu bogatiile lor construind turnuri. Au fost in total peste 70 in micutul orasel San Gimignano, dar acum sunt pastrate in stare foarte buna doar aproximativ 14, dintre care poti vizita cred ca doar unul.



In afara de turnuri, si orasel in sine, o alta atractie in San Gimignano este inghetata. In piata centrala, doua gelaterii isi disputa titlul de cea mai buna inghetata din lume, cu pancarte si premii insirate pentru a isi demonstra suprematia. Doar una are coada, cea care a reusit sa il atraga pe Obama cu specialitatile sale inghetate, atunci cand Presedintele Americii a fost aici in vizita. Noi le-am testat pe amandoua, si ambele inghetate au fost delicioase.



Din centrul Toscanei pana la mare nu iti ia mai mult de 1h. DUpa amiaza am incheiat-o in zona Livorno, al doilea oras ca marime din Toscana, la plimbare pe malul marii. Inainte de a vizita orasul in sine, am mers cam 15km in sus, pe Viale Italia, un drum tare pitoresc pe malul marii, pe langa stanci si castele, si am facut o mica plimbare pana la o plaja stancoasa de sub un pod.



Apoi am continuat plimbarea in oras, pe faleza principala din Livorno (care ne-a amintit de lungomare din Bari), unde am petrecut ultima ora insorita din zi, urmarind cu privirea valurile si pescarusii.



Am ramas cu Toscana in inima, si in viitor vom reveni cu siguranta. Au ramas atatea orasele medievale de cercetat, cunoscute si maricele precum Lucca sau Sienna, sau mici si ascunse de ochii curiosi dupa chiparosi gigantici, dar si drumuri intortocheate printre vii si dealuri verzi de explorat, asa ca de abia astept sa planific din nou o excursie aici (poate si fara copii, pentru a degusta mai bine vinurile care sunt alt motiv de faima pentru regiune, si de data aceasta cu siguranta cu cazare la o vila/ferma/pensiune din circuitul agriturismo, sa stam in marea de verde care este Toscana rurala).

{citeste in continuare}

Travel with kids: O zi in Florenta


Am vizitat prima oara Florenta pe cand eram la liceu, si a doua oara dupa ce am intrat la facultate. De fiecare data a fost o vizita de cateva ore, in iulie, respectiv sfarsitul lui august, cand strazile pietruite ale orasului erau inundate de turisti de toate natiile, si recunosc sincer ca nu m-a impresionat in vreun fel. Dar recent, tot vazind si citind articole despre Florenta, si mai ales despre excursii cu copiii acolo, mi-a venit ideea sa revin, de data aceasta impreuna cu Lucas si Ema, sa revad orasul cu ochi de adult, de mamica si prin ochii lor de copii. De ajuns in Florenta ajungi foarte usor si ieftin, cu Wizz in Bologna si de acolo 1h si un pic pe autostrada.



De la inceput nu am setat mari to do-uri pe lista de vizitat, tocmai stiind ca suntem cu cei mici, ca atentia lor este limitata in timp si ca, daca este vreme frumoasa afara, cu siguranta vom prefera destinatii outdoor. Asa ca ne-am pus 2 puncte importante: Gradinile Boboli si piata Domului, cu turnul Giotto si baptiserium, sarind galerii de arta care ar fi fost poate prea plictisitoare pentru Lucas si deloc interesante pentru Ema. Ca totul sa mearga cat mai bine, am comandat bilete online, pentru a sari eventualele cozi.



Cand ne-am trezit dimineata era un soare superb afara, asa ca dupa micul dejun cu croiasante umplute cu nutella (un fel de delicatesa italiana 100% adica) am traversat Ponte Vecchio direct catre gradinile Boboli, aflate in spatele Palazzo Pitti.



Ne-am plimbat pe aleile inverzite, am vizitat muzeul portelanului, si am beneficiat de o frumoasa panorama cu Florenta din punctul cel mai inalt al gradinilor. Lucas a fost incantat sa alerge bezmetic prin parc, si Ema s-a uitat cu multa atentie la flori, frunze si fluturi.



Dupa plimbarea (de aproximativ 1h jumatate) prin gradinile Boboli am traversat din nou Ponte Vecchio, ducindu-ne spre pietele monumentale ale orasului. De data aceasta ne-am oprit sa ne pozam cu raul Arno, ce curge alene pe sub arcadele vechiului pod.



In piata Domului, intai am intrat in octogonul ornamentat care este Bapsiseriumul. Am admirat decoratiunile, si i-am povestit lui Lucas despre ce inseamna a boteza, mai ales ca urmeaza aceast eveniment pentru Ema.



Dupa ce ne-am odihnit un pic la racoarea Baptiserium-ului, am atacat constructia inalta de vizavi: Turnul Giotto. 400 si ceva de trepte mai incolo eram in varf, cu cea mai frumoasa priveliste de la aproape 100m in jos spre Florenta. Am stat un pic acolo (dar si la etajele intermediare) jumatate pentru a admira casele orasului, si jumatate pentru a ne trage sufletul.



In cupola Duomului nu am mai urcat, dupa atatea trepte Lucas era obosit, asa ca o pizza si o inghetata a fost ceea ce ne trebuia. Dupa amiaza ne-am relaxat pe terasa de la ultimul etaj al hotelului, cu un nou view asupra orasului, de data aceasta fix de langa rau.



Surpriza a venit seara. Desi doar aprilie, deci inca nu sezon efectiv, ziua Florenta era destul de aglomerata si haotica (nici nu vreau sa imi inchipui cum este vara). Dar dupa lasarea intunericului, multi turisti dispar. Presupun, ca, la fel cum am stat eu in turul de acum 15 ani, marea majoritate a celor care viziteaza Florenta nu se si cazeaza in oras, ci vin doar in day trips, pentru a bifa timp de cateva ore principalele atractii. Nu poti spune ca este pustiu orasul seara, dar atmosfera este mult mai relaxata si placuta, si am batut din nou la picior strazile centrale ale orasului, pe langa Dom si Piaza della Signorina, am testat un carusel pentru copii si am mancat o pizza delicioasa la o terasa. Inainte de culcare am mai facut un tur pe malul raului, pana la podul urmator dupa Ponte Vecchio si inapoi, pentru a face o poza cu vechiul pod reflectat in apa.



Unde ne-am cazat?
Fiind cu copiii, dintre care unul un bebelus, sa fim aproape de ce vrem sa vizitam era obligatoriu. De altfel, Florenta este un labirint de stradute, cu posibilitati reduse de parcare, deci ar fi fost un cosmar sa venim de dimineata cu masina in centru, din alte parti. Asa am ales un hotel situat fix langa rau, Continentale, langa Ponte Vecchio, cu un view de neegalat asupra lui Arno si a podurilor sale, de unde, in maxim 5 minute pe jos ajungeam la toate obiectivele dorite.



Nu doar pozitia a fost minunata, ci si decorul minimalist in tonuri de alb/bej/roz, Continentale fiind inclus pe lista Design Hotels. Mie mi-a placut sa fac copiilor nenumarate poze, iar Lucas si Ema s-au distrat dindu-se in cele 2 leagane-ou de la intrarea in hotel.



Insa cel mai mult ne-a placut pe terasa, sa admiram orasul de sus, cuibariti pe canapele confortabile, cu view la constructiile monumentale din centrul orasului pe de-o parte, si catre raul Arno de partea cealalta.



Vezi si mini roadtrip-ul nostru prin Toscana.
{citeste in continuare}