La cumparaturi cu shopaholic.ro: Blog de moda, fashion style, calatorii si lifestyle

Outfit of the day: Buze roz si buline albe




Inca o seara in Amalfi, inca o pereche de sandalute care in mod normal acasa, cand sunt in modul mama de doi copii, nu ar fi prea des purtata. Am profitat insa de ocazia acestui weekend in doi, si am luat cu mine toti pantofii pe care imi doream demult sa ii incalt, si sarcina sau copiii nu m-au prea lasat!



* sandale Moja
* rochie Cath Kindston
* geaca de piele H&M


{citeste in continuare}

Travel with kids: O zi in Bologna si imprejurimile ei


Dupa o zi in Florenta, si o zi in care am facut un mini roadtrip prin Toscana, ultima zi din acel weekend prelungit am petrecut-o in Bologna, aici fiind aeroportul unde ne-a lasat si de unde ne-a luat Wizz.



Am inceput ziua direct cu o vizita in afara orasului, la Maranello, unde se afla unul din cele 2 muzee Ferrari. Ne-am plimbat vreo ora printre o sumedenie de masini rosii (dar si gri, galbene sau bleu), spre marele amuzament al copiilor, si am citit despre istoria Ferrari. Cel mai mult Lucas s-a distrat cand a urcat intr-o masina de F1, pentru o poza, si a putut invarti de volan dupa pofta inimii In apropiere, la Modena, se mai gaseste un muzeu Ferrari, de data aceasta dedicat lui Enzo Ferrari, dar nu am mai ajuns si acolo, desi parea si el interesant.



De abia dupa ce ne-am facut plinul de masini puternice si rosii, am revenit in Bologna, pentru a ii vizita centrul. Bologna poarta nenumarate nume "grassa", cu referire la mancarurile grase si apetisante care se gatesc si se mananca aici sau "rossa", din cauza zidurilor de caramida rosie din care sunt construite marea majoritate a cladirilor din centrul vechi. Amandoua poreclele le-am inteles o data ce am vizitat centrul orasului: am mancat delicios paste a la bolognese la o terasa in Piazza Maggiore (piata centrala), cu view la impozanta Basilica di San Petronio, si apoi ne-am plimbat printre cladiri rosiatice, si am admirat Fantana lui Neptun, din imediata apropiere. Ce am ratat au fost cele 2 turnuri, Torri degli Asinelli e Garisenda, unul dintre ele, de aproape 100 de metri, permitind pana sus accesul turistilor.



In turn nu am urcat pentru ca urcasem deja in Florenta in turnul Giotto, si ne-am dorit alt tip de activitate. Si nu a durat mult sa identificam ceva ce numai in Bologna poti gasi: traseul Portici di San Luca, un traseu lung de 5km, pana la biserica in varful dealului cu acelasi nume, o succesiune de trepte si drum in panta, care trece pe sub 666 arcade, din loc in loc lasind privirii privelisti frumoase asupra orasului.



Noi ne-am nimerit in zi de pelerinaj, nu stim exact cu ce ocazie (era oricum duminica), si am inceput urcusul pe sub arcade impreuna cu un grup masiv de oameni, preponderent elevi. A trebuit asadar sa ii depasim in forta, grabindu-ne toti kilometri lungi la deal sa nu care cumva sa ne ajunga din urma. De abia la intoarcere, la coborare, cand sutele de personale au ramas la biserica, am putut savura pe indelete privelistile de sub portici.



Pentru ca mai aveam cateva ore pana trebuia sa fim la aeroport (ador cand zborurile de intoarcere sunt cat mai tarziu in seara), dar eram obositi de la atata mers pe jos, am urcat in masina si am colindat un pic printre dealurile provinciei Emilia-Romagna, in jurul Bolognei. La un moment dat, de la marginea unui sat din varf de deal, am zarit hat departe, la baza altui deal, un restaurant ce parea intr-o locatie superba, si spre care ne-am indreptat, ochiometric asa, imediat masina.



Ultimul nostru popas din acea zi a fost asadar la Corte d'Aibo, o ferma in mijlocul unui parc regional in Monteveglio. Ferma, cu o crama atasata, iti oferea privelisti de vis asupra podgoriilor nesfarsite. Aveau si cazare, in vechi cladiri reconditionate, si un restaurant, unde am degustat vinul casei, delicios. Copiii s-au simtit bine la iarba verde, in ora petrecuta acolo, si noi ne-am promis ca data viitoare cand suntem in Toscana sau Emilia-Romagna (nu suntem la prima vizita in aceasta provincie, am mai fost si anul trecut, de 1 mai in Rimini) sa alegem o cazare agrituristica, intr-o zona din aceasta superb de verde, ca sigur nu vom regreta.



Vezi si celelalte aventuri din acest weekend in Italia: O zi in Florenta / Mini roadtrip prin Toscana
{citeste in continuare}

Travel with kids: Ce am facut 2 zile, de Paste, la Cluj




Anul acesta, de Paste, am schimbat un pic traditia din ultimii 5 ani. Am stat cu copiii pana in Vinerea Mare la the crib, la Breaza, si apoi ne-am imbarcat in masina pentru 3 zile de plimbare la Cluj, oras in care pana acum trecusem doar o data, si atunci in fuga. Am ales asa pentru ca si de Revelion anul acesta am fost in deplasare, si ne-a placut, si am zis sa incercam si de alte Sarbatori. Ne-am izbit insa de un neajuns, cam prea evident totusi in un oras mare ca si Clujul: multe restaurante din centru au inchis de vineri pana marti, in jurul sarbatorii de Paste, ca si multe muzee, mai ales Exploratoriul, muzeul de copii pe care doream sa il vizitam, care ne-a socat fiind inchis timp de 3 sau 4 zile, fix cat sa nu putem merge in niciuna din zilele petrecute acolo. Totusi duminica lumea iesise la plimbare, si cu siguranta ar fi dorit sa isi duca si copiii la cate o distractie sau sa manance la un restaurant (am gasit si deschise, dar din cele pe care le selectasem sa le incercam, mai multe au fost inchise nu doar in Prima zi de Paste, ci isi luasera prevazatori vacanta de joi pana tocmai marti, ceea ce in Bucuresti, Constanta sau Brasov nu am vazut sa se intample vreodata). Dar lasind aceste neajunsuri datorate weekendului in care ne-am ales sa vizitam Clujul, au fost 3 zile de explorare urbana (insotite un pic de fuga in afara orasului), in care, desi prognoza era foarte proasta, vremea a tinut cu noi si am avut parte si de mult soare pentru plimbari pe strazi si prin parcuri dupa pofta inimii.



Primul obiectiv vizitat a fost faimoasa Gradina Botanica. Mi-a placut mult cum este organizata, aleile in panta, superba gradina japoneza, dar si serele cu bazine acoperite de nuferi giganti, si am petrecut mai mult de 2 ore cred efectiv in mijlocul naturii.



Am profitat de moment sa discut cu Lucas despre tipurile de plante, despre cacturi si palmieri, despre Japonia sau despre cum este vegetatia la munte, si pare ca este la o varsta la care aceste informatii isi gasesc rezonanta si le asimileaza cu usurinta. Ema a profitat de aerul curat si a admirat din carut (cand nu a dormit pe saturate) frunzele si florile frumos colorate.



La final am mai dat o tura prin partea organizata precum o gradina japoneza, si am iesit cu plamanii incarcati de aer curat, pentru a cauta un restaurant in centru, unde sa servim pranzul. Inainte de a gasi loc de luat masa, am dat si o tura prin zonele centrale, pe la fantana in asfalt, unde data trecuta cand am ajuns in Cluj, Lucas, pe atunci de 1 an, a cazut imbracat complet, fapt care ne-a scurtat considerabil vizita. De data aceasta, de la intelepciunea conferita de cei 5 ani jumatate, Lucas nu s-a mai udat, si, din fericire, Ema inca nu este mobila pe cont propriu, asa ca hainele tuturor au fost salvate de la balaceala accidentala.



A doua zi a inceput cu ceata de dimineata, si ne pregateam pentru o zi petrecuta preponderent la piscina panoramica a hotelului, dar, imediat dupa micul dejun, vremea a tinut cu noi si soarele a iesit. Timp perfect pentru inca un pic de explorare urbana, asa ca ne-am indreptat picioarele si rotile caruciorului catre Parcul Central, ce se intinde pe malul canalului Somesul Mic. Primul popas aici: la lacul frumos amenajat, unde puteai sa inchiriezi hidrobiciclete haios colorate, in forma de masini VW Beetle, cu care ne-am amuzat sa pedalam vreo jumatate de ora.



Apoi ne-am mai plimbat pe alei, si Lucas s-a amuzat de toate podetele de lemn, am admirat si canalul si podul de metal de peste el, plin de lacate ce ascund declaratii de iubire.



Intr-o laterala a parcului ne-am intalnit cu un ponei, ce tragea o mica trasurica, cu care te puteai plimba, asa ca am mai dat o data o tura prin parc si cu un cal putere.



Vizita am incheiat-o la locul de joaca de langa, intre stadionul cu aer modern si marginea parcului, spre marea distractie a copiilor, dupa care am mai taiat o data parcul inapoi spre masina.



Unde sa mai mergem, unde sa mai mergem? Ca ziua de abia ajunsese la pranz... Ne-am aruncat privirea in sus, inspre Cetatuia. Care este numele unui parc pe un deal aflat chiar de partea cealalta a Somesului Mic, si unde, sus in varf, am gasit si un restaurant cu un view superb asupra orasului si a celorlalte dealuri inconjuratoare. Inainte sa fie rapusi de somn copiii, am dat o raita pe aleile in panta ale Cetatuii, pana la crucea ce reprezinta Monumentul Eroii Neamului, pentru a avea vedere de ansamblu asupra Clujului.



Serile si diminetile ni le-am petrecut la piscina, una din cele mai frumoase piscine pe care le-am testat in ultima vreme, la hotelul la care ne-am cazat: Ramada Cluj. Este situata la ultimul etaj, al saselea, in cladirea care oricum se afla la o inaltime considerabila, pe o panta, fata de centrul orasului, iar intreg etajul este ca o caciula gigantica de sticla peste un bloc de beton, astfel ca ai vedere la 360. Alaturi de piscina ai si un barulet tot aici, dar si o mini sala de sport, si am stat aici si am admirat peisajele si pe lumina, si pe intuneric, fiind deschisa pana la ora 22, si locul perfect de relaxare dupa o zi hai hui prin oras.



De altfel, hotelul a fost o alegere excelenta pentru noi, foarte aproape de centru, si cu apartamente suficient de mari cat sa incapem in formula noastra de 2 adulti + 2 copii. Bonus, view-ul superb de la peretele de sticla al camerei, pe care am primit-o la etajul al cincilea, si de care copiii au fost fascinati, mai ales ca se vedea si soseaua traficata de sub hotel, cu multe masini, autobuze si semafoare, prilej de nesfarsita distractie.



Unde am mancat?



Spuneam la inceput ca multe restaurante au fost inchise, si cel mai mult am fost dezamagita ca nu am putut testa Napolact Lactobar si Zama, care au fost inchise toata perioada (un pic nejustificat de mult, as zice eu). Insa am fost incantati de ce am testat.
Pranz la Nuka
Cel mai mult ne-a placut la NUKA, in zona centrala a orasului. Este ultimul dintr-un lung sir de restaurante pe laterala aceea a pietei, si singurul care nu a fost suspicios, ci chiar foarte atent, de prezenta unui carut intre mese (nu, Clujul nu mi s-a parut un oras cu inclinatie sa fie child friendly, nici pe departe).



Cafea la Olivo
Cafeneaua Olivo era pe lista mea de must-try in Cluj, dar inauntru era foarte aglomerat si terasa nu era functionala dat fiind vremea instabila de care am avut parte. Insa ne-am bucurat de chioscul din fata, care vindea cafea si prajituri, si ne-am luat una (foarte buna) la pachet pentru plimbarea prin centru.



Cina la Livada
Alta recomandare insistenta a fost Livada. Cred ca vara curtea din spate, adica livada, este superba. Noi am stat inauntru, dar mi-a placut tare mult cum este amenajat. Si au avut si scaun de copil, ceea ce nu ni s-a parut a fi regula in Cluj.



Pranz cu view la Panoramic Cetatuie
Locul care mi-a placut cel mai mult dintre toate unde am mancat in Cluj. Meniul este traditional, simplu, dar bun, insa privelistea face toti banii.



Prajitura si vin la Camino
Am cautat un pic gangul prin care se intra in curtea interioara in care este amplasat Camino (alaturi si de alte restaurante). Era soare, si am stat la terasa, si atmosfera a fost foarte placuta.



Cam asa am facut weekendul acesta de Paste in Cluj. Cum din vara avem si zbor direct low cost la Cluj, cred ca vom mai reveni, si il vom folosi ca punct de pornire pentru explorari mai amanuntite prin nordul tarii. Am deja in minte cateva posibile scenarii de trasee.
{citeste in continuare}