La cumparaturi cu shopaholic.ro: Blog de moda, fashion style, calatorii si lifestyle

Plimbari in 4: O zi pe dealurile de la Naeni, Buzau




Buzau e unul din cele mai interesante judete din Romania, cu o sumedenie de fenomene naturale unice (focul viu, canioane de sare, trovanti si celebrii vulcani noroiosi, ca sa numim cateva), cu dealuri pitoresti producatoare de vin bun, cu munti superbi, cu vestigii istorice importante, cu de toate. Dar totusi este unul din cele mai ignorate judete din punct de vedere istoric de la noi. Noua insa ne place sa facem cate o incursiune macar pe an, dat fiind si faptul ca obiectivele sale sunt suficient de aproape de Bucuresti, cat sa poti face chiar si doar un day trip, daca nu poti un weekend intreg (Citeste aici si alte sugestii despre ce mai poti face in Buzau - despre un weekend la Cabana Hadar, cu vizite la zimbrii, la Cascadele urlatoare, dar si despre dormit in butoaie, calarit, vizitat un muzeu unic in lume despre chihlimbar si biserici rupestre). Anul acesta numaram pana acum 3 excursii in zona. Si mai avem planuri inca neimplinite.



O supriza placuta despre care nu stiam a fost satul Naeni, in care am ajuns mai mult din intamplare pe cand vizitam Ferma Dacilor intr-un weekend, si tocmai terminasem un tur al cramei Lacerta, la recomandarea ghidei de acolo. La nici 10 minute de Lacerta am gasit o bogatie de obiective turistice, si un peisaj absolut superb. Am inceput intai cu o vizita la Biserica dintr-o piatra, o biserica noua, dar cu decoratiuni frumoase si interesante, a carei povesti spune ca a fost construita dintr-o singura piatra foarte mare, care sta pe varful dealului Colarea, la o altitudine de 600 m.



Imediat cum iesi din curtea imprejmuita de un gard de piatra a bisericii, o placuta iti indica ca ai ajuns la o necropola tracica, morminte ale tracilor din zona de acum 2600 de ani, in care s-au gasit tot felul de artefacte, printre care vase si o sabie persana, ce pot fi acum vazute la Muzeul Judetean Buzau.



De altfel, zona este impanzita de pesteri calcaroase, in multe gasindu-se tot felul de vestigii preistorice, si altele, atribuite de legenda ca si adaposturi pentru diferiti sfinti.



Pe un deal alaturi, s-au gasit ramasitele unui sat dacic, pietre gigantice ce formau bazele caselor pot fi admirate acum, printre vaci iesite la pascut.



Dar de departe cel mai frumos loc este dealul Tigori, unde timp de 14 ani a fost organizata Tabara de sculptura Naeni, pentru copii de la scoli de arta, iar rezultatele muncii lor sunt niste scultpturi albe superbe, ce puncteaza din loc in loc verdele ierbii.



Mi-a placut tare mult pe dealurile din Naeni, iar atmosfera din tabara de sculptura era cu adevarat speciala. Am mai gasit un loc plin de sculpturi tot in Buzau, pe platoul salin Meledic, despre care vreau sa va vorbesc cat de curand, si am in plan sa vizitez si (mai cunoscuta) Tabara de sculptura Magura, la care inca nu am reusit sa ajungem.
{citeste in continuare}

Plimbari in 4: In vizita la crama Lacerta




In ultima vreme ne-am tot nimerit in vizita la diferite crame, fie ele in Romania (Avincis), fie in Portugalia (in valea raului Douro) ori cele subterane din Republica Moldova. Si trebuie sa recunosc ca mi se pare interesant. Este interesant sa vezi pasiunea pusa in productia vinului, dar si diferitele tehnici folosite, dar si locatiile cramelor de cele mai multe ori sunt senzationale.



Crama Lacerta este situata intr-o regiune superba a Romaniei, la aproximativ 1h de Ploiesti, in zona Dealu Mare, cam pe unde taie Paralela 45 Romania, unde toate dealurile sunt acoperite de siruri nesfarsite de vii (nu este singura crama din aceasta zona). Cladirile cramei sunt in varful unui deal, de unde ai o panorama absolut fenomenala cu verdele viilor. Si, la fel ca si la Avincis, cladirile in sine sunt un regal arhitectonic, o alaturare intre un conac de la 1900 (Conacu Dorobantu, opera lui Ion Mincu) si o cladire modernita cu multa sticla care pune in valoare zona.



Vizita la Lacerta (a carui nume este imprumutat de la denumirea in latina a micii soparle care misuna peste tot prin zona printre vii) incepe cu un tur al facilitatilor de producere a vinului, printre butoaie si multe-multe sticle de diferite soiuri de vin, cu multe explicatii din partea ghidului.



Apoi esti invitat la etaj, intr-o sala de degustare luminoasa, din sticla, unde vei testa pe rand diferite soiuri Lacerta, si vei admira viile ce te inconjoara.



La sfarsit, vei poposi cu siguranta in magazin, pentru un mic "suvenir" lichid pentru acasa.



Spre deosebire de vizitele la Avincis si cele de la cramele din Moldova, la Lacerta am fost si impreuna cu cei mici, si am descoperit ca nu este o activitate asa rea pentru ei. Le place sa admire butoaiele gigantice, Lucas este interesat de procesele de fabricatie a vinului, amandoi sunt fani alergat prin vie, iar branza, biscuitii si nucile servite intre feluri de vin le pica bineinteles cum nu se poate mai bine. De repetat experienta si prin alte zone viticole!
{citeste in continuare}

ASIA in 2: Un weekend in Astana, Kazahstan


Cand am formulat rezolutia de travel pe 2017, de a explora Asia, fie in calatorii in doi, fie impreuna cu copiii, in patru, primele destinatii la care ne-am gandit au fost popularele printre turisti tari din Asia de S-E, 3 dintre ele (Singapore, Indonezia si Malaezia) prin care am dat o raita prin primavara cu copiii, sau la misterioasa si indepartata Japonie, in care am fost intr-o excursie fascinanta in vara in doi. Avem in plan sa mai revenim anul acesta in iarna in Asia de S-E prin inca 2 noi tari, dar si prin partea asiatica a Turciei pentru un weekend. Si bineinteles, cam orice excursie inspre Asia din Romania trece printr-una din tarile din peninsula Araba, huburi aviatice pentru destinatii asiatice, asa ca am vizitat cu copiii pentru prima data Doha, Qatar, iar in doi am poposit pentru o experienta inedita de glamping in desertul Al Maha de langa Dubai. Avem in plan sa revenim in zona Peninsulei Arabe (geografic parte din Asia) in toamna, cu copiii. Dar desi eram "multumita" cu planul de travel prin Asia pentru 2017, in care urma sa vizitam 6 tari noi, parca nu mi se parea suficient pentru o rezolutie asa globala. Ca doar Asia este mare, si nu doar partea ei de sud-est conteaza sau este interesanta. Am fi vrut in Rusia, insa nu s-a concretizat. In schimb am ajuns in Asia Centrala, tocmai in Kazahstan, o destinatie mai neobisnuita cred pentru turistii din partea noastra a Europei. Decizia am luat-o cand am vazut zbor direct (Wizz) din Budapesta inspre Astana, capitala, bine pus peste weekend, si cu posibilitati de legare bune de zborurile dese Bucuresti-Budapesta.



Asa ca ne-am rezervat din vreme biletele si cazarea, si am asteptat cu mare curiozitate aceasta excursie. In planificare ne-am lovit de o bariera de limba, mare parte din informatiile turistice existente online fiind in rusa, dar, beneficiind si de faptul ca anul acesta Expozitia Internationala a fost peste vara gazduita de Astana (motiv pentru care probabil Wizz a introdus aceasta ruta), am reusit sa intocmesc planul. La fata locului lucrurile insa au fost mai simple decat se aratau online, lumea vorbeste engleza cam peste tot turistic, si am navigat cu usurinta in cele 3 zile petrecute in Astana.



Astana este un oras nou, construit aproape de la zero de actualul presedinte Nazarbayev (incepind din anii 90, dupa desprinderea de URSS si castigarea independentei Kazahstanului), si este absolut fascinant. Are o sumedenie de cladiri impresionante, iar faptul ca este un oras planuit complet de la zero (inainte era un satuc, Tselinograd, pe locul actualei capitale), se vede in toate detaliile, de la cum sunt trasate strazile, la cum sunt asezate cladirile. Constructia Astanei este cel mai mare proiect urban intre tarile foste URSS. Asa ca cineva pentru prima data in Astana trebuie sa inceapa prin parcurgerea orasului, si vizitarea catorva din cladirile sale emblematice (noua ne-a adus un pic aminte de Skopje, Macedonia si nebunia cladirilor de acolo).



Imediat iti vei da seama pentru iubirea constructorilor pentru auriu si bleu, culori prezente in multe din cladirile importante din oras, dar si pe steagul Kazahstanului. In prima zi, practic am sarit dintr-un loc de privit de sus orasul in altul. Am inceput cu roata gigantica, apoi am incercat sa urcam in turnul din centrul Astanei, Bayertek, insa era inchis pentru cateva zile, asa ca doar l-am pozat de jos, si pranzul l-am luat tot la inaltime, in restaurantul rotitor din hotelul care arata ca o pagoda, Beijing.


[Plimbarea cu roata gigantica]


[Mi-a parut cam rau ca nu am putut urca in acest turn cu arhitectura foarte neobisnuita]



[Pranz rotitor la inaltime]


Tot de sus am vazut orasul si in parcul cu Kazahstan in miniatura, Parcul Atameken, doar ca aici noi eram cei inalti, si constructiile cele mici. Si tot o panorama de sus am avut si de pe dealul pe care se afla pus cel mai mare steag din Kazahstan, si al cincilea din lume.


[O tara gigantica in miniatura]



[Al cincilea cel mai mare steag din lume este cel din Astana.]


Ziua am incheiat-o vizitind Palatul Pacii si al Reconcilierii, o constructie fenomenala, in forma de piramida, care adaposteste diferite sali de spectacole si conferinte, si care are un acoperis (piramidal) din sticla bleu decorata cu porumbei - 130, cate unul pentru fiecare nationalitate care traieste pe teritoriul Kazahstanului.



Apoi am dat-o raita prin Parcul Presedintelui, de unde se poate admira, peste raul Ischim, Palatul Presedintelui Ak Orda cu frumoasa sa cupola bleu cu auriu.



Nu poti merge in Astana fara sa admiri cele doua moschei gigantice din oras, a doua si a treia ca marime din Asia Centrala: Nur Astana Mosque, pe care am vizitat-o si inauntru, si Khazret Sultan, superba pe exterior, fix in fata Piramidei Pacii. In Kazahstan traiesc in proportie de 70% musulmani, dar este un stat secular, si nu sunt practicanti ferventi.


[Moscheea Khazret Sultan]



{Moscheea Nur Astana]


O alta constructie emblematica pentru oras este Centrul Khan Shatyr, un centru de divertisment in forma unui cort gigantic care noaptea se lumineaza in diferite culori, care adaposteste un mall, un parc de distractii indoor si... o plaja - Sky Beach - la ultimul etaj, dotata cu topogane, piscine, bar cu cocktailuri colorate, si nisip adus tocmai din Maldive.



Vroiam neaparat sa ajungem la Muzeul National, pentru a afla mai multe lucruri despre Kazahstan, si am reusit de abia in ultima zi, datorita unei nepotriviri intre orarul online si orele reale cand era deschis. 4 etaje intr-o cladire din piatra alba si sticla bleu, in care am aflat numeroase lucruri foarte interesante, intr-un muzeu foarte bine organizat. In plus fata de istoria tarii, am descoperit si locuri interesante din aceasta tara gigantica, in care ne-ar placea sa revenim cu alta ocazie.



Ultima noastra escala inainte de a ne sui in avionul de noapte spre Budapesta a fost la Opera din Astana, unde ne-am luat bilete pentru spectacolul de duminica seara intitulat Magia Muzicii, o compilatie de arii celebre din diferite opere, cantate de artisti kazaci si rusi. Opera din Astana ne-a amintit un pic de cea din Viena, si este o constructie noua, din 2013, opulenta si impresionanta.



Unde sa mergi in afara orasului?
Fideli stilului nostru, nu am putut ramane un weekend intreg in un singur oras, asa ca o zi am evadat. Nu poti ajunge pentru excursii de o zi in prea multe locuri, datorita faptului ca Astana se afla in mijlocul unor stepe nesfarsite, nepopulate. Am avut de optat intre doua posibile destinatii: Parcul National Borovoe si Korgalzhyn Natural Reserve. Desi Korgalzhyn este inclusa in UNESCO ne-am gandit ca fiind frig pasarile in mare parte nu vor fi acasa la ele ci prin tari mai calde, asa ca am optat pentru Borovoe, o oaza montana in mijlocul stepelor drepte, si nu am regretat. In Borovoe se ajunge din Astana pe autostrada cam in 2h si jumatate. Un drum de masina face ocolul parcului national format din 14 lacuri si muntii dintre ele, si te poti opri din loc in loc pentru hike-uri prin padure, plimbari cu barca pe lac, un mic zoo si muzeu, sau pentru a admira diferite formatiuni stancoase interesante.



Pe o margine a lacului Borovoe te poti opri si in poiana in care se gaseste un monument inchinat un khan celebru kazak, care se spune ca l-a oprit pe Gingis Han din invazia sa, Abylaikhan Glade. Putin mai sus, in padure, poti vedea si tronul de piatra al khanului, pe care acesta se odihnea intre lupte. Locul este sacru pentru kazaci, si multi vin aici sa se roage (lucru insa se pare dezaprobat de autoritati, placute la fata locului indicindu-ti ca aici vizitezi un monument istoric, te poti duce sa te rogi intr-o moschee). De asemenea, se spune ca imprejurimile Parcului National Berevoe au un aer deosebit de bun pentru sanatate, care te ajuta la vitalitate si te intinereste, motivul fortei khanilor locali in lupte.



Dupa ce am dat ocolul lacului Borovoe (numit si Burabay) am continuat cu lacul de alaturi, Shuchie, cel mai adanc dintre cele 14 din Parcul National. Aici se gaseste cel mai mare hotel din zona, Rixos Borovoe, un gigant luxos, cred principala destinatie de relaxare a locuitorilor Astanei. In jurul sau este organizata o promenada cu pontoane pe malul lacului, dar si o mica plaja se pare foarte populara vara, numita, cum altfel, Bora Bora Beach.



De cateva ore de cand ne aflam in Parcul National Borovoe, tot exclamam din cand in cand cat de mult seamana cu zona nordica a Laponiei Finlandeze, fie cu Rovaniemi, fie cu Kakslauttaten sau Inari. Si se pare ca nu am fost singurii care am remarcat asemanarea geografica si de flora a acestei zone din Asia Centrala cu Nordul Europei, iar in imediata vecinatate a hotelului Rixos Borovoe a fost construita Laponia din Kazahstan, o copie fidela a satului lui Mos Craciun (unde Mosul probabil ca mai vine sa scape de aglomeratia din Rovaniemi) si un mic sat precum cele ale populatiei sami din Laponia. Plus un iglu de sticla pe malul lacului, iar iarna se pare ca aici este un adevarat paradis al zapezilor. Doar aurora boreala cred ca este mai greu de gasit prin aceste zone.



Chestiuni practice

Noi am zburat pe ruta Bucuresti-Budapesta-Astana, bucurindu-ne de acest zbor nou introdus de Wizz in 2017, dar la fel de usor se putea ajunge cu escala in Istanbul. In Kazahstan romanii pot intra in scopuri turistice fara viza, iar trecerea frontierei a fost extrem de rapida (ma temeam ca poate vom sta mult la coada sau la vama). Poti conduce masina cat esti in excursie (teoretic doar cu permis international, practic nu ni l-a cerut nimeni), lucru pe care l-am facut, inchiriind de la venire masina pentru toate cele 3 zile pe care le-am stat in Kazahstan. Fara masina ar fi fost greu sa facem pe cont propriu excursia la Borovoe. Peste tot am intalnit vorbitori de engleza. Bucataria lor este un mix de influente rusesti si turcesti, foarte gustoase, daca exceptezi faptul ca vei gasi in meniu si multa carne de cal sau camila.



In incheiere, intr-un cuvant, ne-a placut. Am merge si in Almaty (fosta capitala) si zonele muntoase din jur, dar si pe malurile Marii Caspice. Iar prin centrul tarii, par lucruri fascinante de vazut, insa cred ca trebuie o documentare si o pregatire mai riguroasa in prealabil, mare parte a zonelor fiind pustii.
{citeste in continuare}