La cumparaturi cu shopaholic.ro: Blog de moda, fashion style, calatorii si lifestyle

vineri, 29 martie 2019

Din nou pe Drumul Vinului Prahova: Un weekend la Vinalia, Conacul din Ceptura




Prahova nu e doar Valea Prahovei si statiunile sale montane, ci si zona sa viticola, la doar 1h de Bucuresti, care iti ofera peisaje dragute, mancaruri bune si vinuri excelente, produse in conditii similare cu cele din imprejurul Bordeaux. Anul trecut am petrecut un weekend de primavara la Conacul Domnitei Ralu (weekend in care am vizitat Crama Muzeu 1777, am dat o fuga la Vulcanii Noroiosi, am vizitat Tabara de Sculptura Magura, am cumparat vin de la Crama Lacerta, preferata noastra din zona, si am mancat un pranz copios la Ferma Dacilor). De data aceasta telul nostru era odihna, relaxarea si refacerea, astfel incat programul nu a fost prea incarcat, si am ales ca locatie pentru weekendul nostru un alt conac in zona Dealul Mare, in apropiere de Urlati: Vinalia, Conacul din Ceptura.



Conacul este o cladire impunatoare, la capatul unei alei lungi, decorat cu o sumedenie de detalii ce amintesc de viticultura, dar si cu numeroase citate haioase despre vin peste tot pe pereti. Restaurantul este colorat, cu mancare buna si vin Vinalia (dar si de la alte crame locale), iar vara in curtea din spate te asteapta intre vii si o piscina tentanta. Noi am fost la inceputul primaverii, in martie, iar vita de vie inca nu avea frunze si culoare, si tot era frumos in jur, dar in primavara tarzie, vara sau toamna cred ca peisajul dimprejurul conacului cred ca prinde culoare si devine superb.



Ce am vizitat in jur?
Tot in Ceptura mai sunt si inca niste crame, precum SERVE sau Rotenberg, dar necesitau programare din vreme pentru o vizita sau o degustare, asa ca ne-am indreptat atentia catre partea culturala si istorica a zonei, 15 minute mai incolo de la Vinalia ajungind sub zidurile Manastirii Varbila, lacas de cult din secolul 15, cu o arhitectura similara cu manastirile din Moldova si cu o istorie tumultuoasa si interesanta, unde am avut parte de un tur ghidat adhoc, din partea muzeografului de aici, aflat la fata locului.



Aveam planuri mari cu inca 2 manastiri, Manastirea Zamfira, cea pictata de Nicolae Grigorescu, si schitul "calator" de la Jercalai, dar ambele sunt in renovari capitale si practic nevizitabile pana prin aproximativ 2020, asa ca am trecut, un pic prematur, la punctul urmator in planul nostru: masa. Pranzul, inainte de a ne intoarce pentru cateva ore de relax la conacul nostru, l-am luat la alt conac prahovean, Casa Seciu, situata la aproximativ 400m, in varful unui deal, de unde se poate admira Valea Teleajenului (si daca este vreme senina chiar si masivul Caraiman si celebra sa cruce), dar si nenumarate sonde de petrol in miscare, nu degeaba Ploiesti-ul fiind capitala petrolului romanesc. Casa Seciu este un domeniu mare, cu multa verdeata, o casa in stilul traditional romanesc de cula boiereasca, construita in 1970 pe locul unei crame mai vechi ce a apartinut boierului Ratiu.



Duminica am pornit agale spre Bucuresti, dar pe drum, in Valea Calugareasca, am deraiat un pic de la drumul principal, pemtru a cauta un alt conac cu istorie interesanta, Conacul lui Matac. O casa delicata, construita în perioada 1901-1903 pe o fostă moşie a Cantacuzino de catre Barbu Matac, un înalt funcţionar de la Căile Ferate Române, a fost aleasa ca si cadru pentru un celebru film din 1984, "Secretul lui Bachus". Dar care e acum “Secretul lui Bachus”? Ca un conac frumos de la 1900, fost loc de filmare al unui celebru film romanesc, care a adapostit personalitati precum Fidel Castro sau Richard Nixon, e lasat sa se darame de la sine, ingropat in gunoaie. Conacul se poate vizita pe exterior, poarta de fier catre domeniul sau fiind se pare mereu deschisa.



Ultimul popas a fost cativa kilometri mai incolo la Parcul Bucov. Daca data trecut cand am ajuns aici, cu copiii fiind, am ales sa mergem la Gradina Zoologica Bucov situata intr-o laterala a parcului, acum am trecut de aleea scriitorilor, am ocolit lacul, si am ales sa vizitam Casa Memoriala a celui ce a unit multi din marii scriitori din secolul 19 si 20, Constantin Stere, fondatorul revistei "Viata Romaneasca".



Pare deja traditie sa revenim intre dealurile producatoare de vin an de an, asa ca asteptam cu nerabdare la anul sa vedem ce surprize ne mai ofera!

Niciun comentariu: