La cumparaturi cu shopaholic.ro: Blog de moda, fashion style, calatorii si lifestyle

marți, 4 septembrie 2018

Plimbari prin Insulele Canare: La Palma, insula potecilor, stelelor si a bananelor


Toata lumea a auzit de Tenerife, si in general cea mai mare insula din arhipelag este cea cu care se incepe vizita Insulelor Canare. Urmeaza apoi, ca si popularitate, Gran Canaria, Fuerteventura si Lanzarote. La Palma insa este putin turistizata, dar cu siguranta nu din lipsa de atractii, mai ales pentru amatorii de natura si plimbari pe munte.



In primul rand, La Palma este una din putinele insule din lume in totalitate sub protectie UNESCO. Iar legile stricte, implementate local, de protejare a mediului, care au condus la lipsa totala a industriilor poluante, sunt extrem de eficiente si astfel, in jurul celui mai inalt varf al insulei, Roque de Los Muchachos, a fost instaurata o Starlight reserve, o rezervatie a stelelor adica, si, versantul muntos este plin de constructii lucioase, cu aspect extraterestru: observatoare astronomice.



Probabil vizita insulei o vei incepe din Santa Cruz de la Palma, capitala, unde poti ajunge cu avionul sau feribotul din celelalte insule canare sau din cateva orase din Europa (din Madrid este zbor de linie zilnic, iar in perioadele de varf exista si chartere, mai ales din Germania sau Anglia). Cel mai usor poti ajunge via Tenerife (bine legat direct de multe zone ale Europei), de unde numeroase companii locale zboara de multe ori pe zi inspre La Palma.



Santa Cruz de La Palma este un oras mic, cu o faleza lunga la ocean, a carui particularitate sunt casele cochete, cu balcoane inspre apa, colorate in tot felul de culori vesele. Multe dintre aceste case istorice sunt acum restaurante, unde poti servi specialitati locale: branza la gratar cu sos mojo verde, bienmesabe, un desert din migdale si ou, sau vinuri produse din solul vulcanic al insulei. Totul aromat cu sarea locala, Fuencaliente, obtinuta prin procedee naturale de evaporare, de care localnicii sunt foarte mandri. O plimbare prin orasel te va duce si pe langa o veche cetate, vei admira casele colorate si cochete ale localnicilor si vei putea vedea si o copie a corabiei lui Columb, nu pe mare, ci in mijlocul asfaltului, la intrarea pe principala strada pietonala a orasului.



Noi fix la Fuencaliente am mers in prima zi pe insula, regiunea cea mai sudica. Din capitala pana in cel mai sudic punct se merge pe coasta, un drum la inaltime, care urca si coboara abrupt de-a lungul reliefului format in urma multiplelor explozii vulcanice prin care a trecut La Palma. Peisajul este insa naucitor. Vezi marea, si multele plantatii de bananieri, de la cateva sute de metri. Tocmai pentru aceste privelisti sunt organizate din loc in loc mirador-uri, locuri speciale de admirat in jur.



Poti opri si la Monumentul Viticultorilor, dovada in plus ca vita de vie este demult inclusa in peisajul agricol al insulei, solul vulcanic fiind mereu propice vinului.



Ajunsi in sud, ai de ales ce sa faci mai intai: vulcani sau sare? Noi am mers intai la Vulcanul San Antonio, care a erupt ultima oara in 1641, eruptie care a adaugat portiuni noi de uscat insulei. De la centrul de vizitatori (unde este organizat un mic muzeu despre vulcanii de pe La Palma), pornesti pe o carare printr-un peisaj selenar, pe marginea craterului si pana la cel mai inalt punct, de unde vezi intreaga coasta sudica.



Mai poti vizita alaturi si vulcanul Teneguia, insa noi am preferat sa vedem sarea, in bazinele in care se evapora. Zecile de bazinase de la Fuencaliente, pe malul marii, variaza in nuante de la alb la roz si de la galben la maro, in functie de gradul de evaporare, si, in contrast cu bleul oceanului creaza un peisaj complet atipic. Tot acolo este si un restaurant panoramic, unde poti servi preparate traditionale, sarate cu flori de sare, bineinteles. Alaturi, te asteapta la o poza si Farul Fuencaliente, care vegheaza tarmul sudic al insulei.







Daca faptul ca insula intreaga este UNESCO, sau ca sus pe munte este Starlight Rezerve, nu erau suficiente, in plus La Palma este si casa a nu mai putin de 3 parcuri nationale si naturale spaniole. Parcul Natural Cumbre Vieja este in jumatatea sudica a insulei, si, pe o arie larga, ai nenumarate poteci si trasee, puncte de observatie astronomica (de unde poti admira, la ora 22, steaua Polaris) si multa natura neatinsa. Refugio el Pillar este cel mai mare popas de aici, unde ai mese de picnic, traseu de agilitate prin copaci, locuri de joaca pentru copii si start de hikes mai lungi sau mai scurte. Tot aici a fost punctul de inceput pentru celebrul Maraton Transvulcania, unul din cele mai grele maratoane montane din lume, si motivul nostru de a vizita in mai insula La Palma.



Cel mai vizitat parc national este Caldiera Taburiente, o caldera gigantica, cu diametrul de 8 km, inconjurata de varfuri stancoase inalte. Cel mai popular loc din care poti aprecia imensitatea acestui vulcan vechi este La Cumbrecita, un mirador si punct de pornire de trasee pe marginea calderei, pentru care insa este musai sa iti faci rezervare, online, inainte, pentru a avea voie sa intri cu masina in parcarea amenajata la inaltime (in sezon chiar si cu o luna inainte este necesar sa accesezi site-ul de rezervari, iar in extra sezon cu cateva zile inainte; daca ajungi fara acest permis (care este insa gratis), chiar daca sunt locuri in parcare, nu vei fi lasat sa intri).



Al doilea punct panoramic de unde poti admira Caldiera Taburiente este mult mai sus, si mai greu de ajuns, fiind necesar sa parcurgi aprox 20km pe un drum abrupt si intortocheat, este cel mai inalt varf al insulei, Roque de los muchachos. La 2426m inaltime peisajul cu peretii abrupti vulcanici este ametitor. Iar cladirile rotunde ale observatoarelor astrononomice, ce puncteaza ultima bucata a drumului spre varf, sunt impresionante pe fondul acesta arid si stancos.



Al treilea parc natural de dimensiuni mari a insulei este Los Tilos, o padure primitiva de o biodiversitate mare, primul loc inscris in UNESCO de pe insula. O jungla luxurianta, insa calma si fara niciun pericol (pe La Palma nu exista animale mari, periculoase, sau serpi veninosi), te invita cu multe trasee, prin chei stancoase, pana la cascade, prin tunele in piatra sau puncte de belvedere. Poti ajunge la Centrul de vizitatori Los Tilos din oraselul Los Sauces, traversind un pod sustinut de un arc gigantic, o constructie impunatoare si fascinanta.



Vulcani, munte sau padure, locuri fascinante, care asteapta sa fie explorate. La Palma este insa totusi insula, asa ca te invita si cu locuri deosebite pe coasta. Am spus deja despre Fuencaliente, unde se extrage sarea din mare, sau capitala Santa Cruz de la Palma, si a sa promenada marina. Insa numeroase alte orasele merita descoperite. Punctul final al maratonului Transvulcania este pe coasta, in singurul port natural al insulei, unde de altfel si spaniolii, in secolul XV, au cucerit La Palma: Puerto Tazacorte. Puerto Tazacorte este o mica statiune la mare, cu o plaja neagra, mare, cu intrare lina in apa, favorita localnicilor. Dealuri abrupte pazesc statiunea, dealuri pe care se cultiva, terasat, bananele.



Deasupra portului este orasul Tazacorte, mic, cochet, cu cateva restaurante pe o promenada cu vederi incredibile la mare si plantatiile verzi de bananieri, care reprezinta principala sursa financiara a zonei.




Sus, pe munte, deasupra tuturor, este Mirador el Time, un loc de unde poti cu adevarat aprecia cat de intinse sunt plantatiile de banane, dar si cat de colorate sunt oraselele Tazacorte si, mai sus de el, El Paso. Tot aici este si un mic restaurant.




La mai putin de 10km de Tazacorte este Las Manchas, mic satuc care merita o vizita datorita unei piete neobisnuite, Mirador de la Glorieta, o mica piateta acoperita in mozaic infatisind fructe in multe culori, opera artistului local Luis Morera intre 1993 si 1996, un loc special si datorita peisajului din jur: deoparte marea, si de cealalta munti inalti si abrupti.



Mergind in nord, te asteapta orasul de coasta Barlovento, posibil locul nostru preferat din toata aceasta insula frumoasa. Intai vei fi tentat sa opresti la Mirador de la Tosca, unde poti admira o gramada de copaci drago, si apoi vei continua inspre mare.



Unul din locurile care merita un popas (si chiar o balaceala) este Fajana si piscinele sale (aproape) naturale, sapate in roca vulcanica si pline de apa de mare (chiar si cativa pestisori inoata in ele), si in care daca prinzi vreme buna cu siguranta este o placere sa te balacestio (oceanul, cu maluri stancoase si fioroase, si valuri puternice, nu este un mediu bun de balaceala cu siguranta, ci doar peisaj perfect pentru a il admira).



Putin mai incolo, farul din Barlovento, inconjurat pana in buza lui de bananieri, este o privelite care merita un stop. De altfel noua ne-a placut si sa ne plimbam pe drumurile dintre banane, pozind copacii verzi plini de fructe (inca verzi si ele).



Insa cel mai fascinant loc din nordul insulei este Punta Talavera, o fasie ingusta de stanca, ce infrunta valurile furioase ale marii, pazita de pe uscat de Stanca Turcului. In stanca, pe jumatate sapate, pe jumatate din lemn, cateva casute colorate de pescari temerari creeaza un loc aparte.



Statiunea cea mai aproape de capitala este Los Cancajos, un loc iar extrem de frumos, cu diguri formate din cuburi mari de piatra pozitionate in forma de piramida, cu cateva plaje, dar si cu o laguna complet protejata de apa foarte agitata a marii de pereti stancosi ce sparg valurile si nu le lasa sa intre.



In apropiere, pe tarmul stancos pe care se aliniaza mici casute de vacanta sau de pescari, gasesti plaje stancoase, mici golfuri cu valuri spectaculoase, si un far aparte. Aici stancile se anunta marinarilor printr-un turn complet alb, ca un bat infipt in stanci, inaugurat in 1992, pe numele sau Arenas Blancas Lighthouse.



Putin mai sus, daca urci drumul in serpentinele sapate in solul vulcanic si arid al zonei, ajungi la un alt punct de interes: Cueva del Belmaco, o pestera mare, dar si multe mici in jur, in care s-au gasit numeroase vestigii ale populatiei pre-hispanice, care prefera acest tip de locuinte rupestre. In plus, tot aici s-au gasit numeroase desene in piatra, modele alambicate, geomtrice sau cu cercuri concentrice, vechi de pana la secolul II al erei noastre.




Unde ne-am cazat pe La Palma?
Nefiind insula turistica inseamna evident putine unitati de cazare. Daca in Tenerife hoteluri sunt cu sutele, de toate felurile, de la boutique, la design, la luxury, la all-inclusive sau business, in La Palma noi am vazut in total vreo 3 hoteluri. In plus pe langa acestea, cateva pensiuni, rare si ele, cateva cazari anuntate prin diverse ferme, si cateva complexe de apartamente. Noi am ales lantul Paradores, un lant cu traditie in Spania, detinut de stat, care are ca misiune promovarea locurilor mai necunoscute de turistii in masa. Am mai stat la un Parador in Cadiz si am mancat la unul in Granada si la unul in mijlocul parcului National Teide. 50% din Paradores sunt cladiri vechi, reconditionate (cazul celui din Granada la care am poposit la o masa de pranz), 30% sunt cladiri moderne (precum cel din Cadiz) si 20% sunt constructii noi, dar in stilul istoric al zonei (precum cel din La Palma). In plus fata de arhitectura traditionala, cu multe balcoane, si o curte interioara, ne-am putut plimba prin mini gradina botanica ce se intindea pe panta din fata hotelului.




Cam atat am vazut si facut intr-un weekend lung pe La Palma (zeii aviatiei ne-au mai poposit, fara preaviz, si o seara si o noapte in Tenerife, pe care am petrecut-o cu mult flamenco la Auditorio de Tenerife). Atat de mult ne-a placut mica insula, incat, aduncindu-ne aminte si de cat am indragit Tenerife cand am fost cu copiii, intr-un ianuarie cu soare, am decis ca urmatoarea vacanta scolara, de toamna, pe care o va avea Lucas, sa exploram alte doua insule din arhipelag: Lanzarotte si Fuerteventura. Si de abia asteptam!

Niciun comentariu: