La cumparaturi cu shopaholic.ro: Blog de moda, fashion style, calatorii si lifestyle

marți, 17 iulie 2018

Hai Hui prin vecini: Reintoarcere in vremuri medievale in Visegrad, la Cotul Dunarii, in Ungaria


Un weekend pe la jumatatea lui mai l-am petrecut in Ungaria. Trebuie de la inceput sa spun ca prin Ungaria am trecut de zeci de ori, dar in afara de Budapesta (si un pic de Szeget in tranzit) nu vazusem decat autostrazile si benzinariile de pe ele. Si acest lucru trebuia retusat bineinteles, plezneam de curiozitate sa vad ce mai e prin Ungaria, desi trebuie sa recunosc ca nu ma asteptam sa fie chiar spectaculos (si evident ma inselam). Ba chiar citisem si bloguri care spuneau ca nici nu recomanda sa bati drumul pana aici din Budapesta...





Am pornit spre Cotul Dunarii, locul unde Dunarea face cateva curbe de schimbare de directie, inainte de a intra in Slovacia, cu asteptarea ca vom vizita cateva orasele micute, dragute, de parcurs rapid. Aveam chiar in plan sa trecem prin 3 intr-o zi. Am reusit sa vizitam unul si un pic din al doilea in doua zile pline.



De la Budapesta, dupa o zi plina de distractii cu cei mici, am ajuns dupa cam 1h de mers cu masina (normal ar fi in jur de 45 de minute, dar am prins un accident si o coada pe sosea datorata lui), la Visegrad, fosta capitala a Ungariei, si loc care se pare a inspirat cam toti artistii si poetii maghiari. Si aveam sa ne dam seama de ce imediat ce am ajuns acolo!



Tinta mea principala in Visegrad, despre care ma documentasem cel mai pe larg in putinele articole cuprinzatoare existente in engleza pe internet, era Castelul Visegrad. Castelul e cocotat sus pe stanci, si de pe zidurile sale vechi ai o priveliste superba cu Dunarea ce coteste agale si dealurile verzi ce o flancheaza pe ambele parti ale sale.





Bineinteles, dupa cum anticipasem, a fost o vizita superba, cu peisaje frumoase, ziduri incarcate de istorie, a caror constructie a inceput in secolul 13, sub conducerea regelului Bela IV, dupa marea invazie a mongolilor. Prin camerele reconstruite ale castelului, diferite expozitii prezinta vremurile medievale, si copiii au fost incantat sa admire detalii despre cavaleri si regi, dar si sa vada cum decurgea o cina regala sau o intalnire intre regi.





Cateva sute de metri mai jos de castel se afla cetatea de jos, o pozitie de aparare, din care acum se poate vizita Turnul lui Solomon, ce prezinta, de-a lungul celor 5 etaje ale sale, diferite obiecte descoperite de arheologi in timpul lucrarilor de restaurare, de la sabii, la vesela si pahare, dar si bijuterii sau unelte. Terasa insa face toti banii, o platforma rotunda de unde ai privelisti panoramice cu Dunarea, orasul nou Visegrad de sub cetate si muntii impaduriti din jur. De la Turnul lui Solomon incep diferite trasee prin padure, inclusiv Visegrad Trail, un traseu de aproximativ 30km, care te duce pana la orasul de dupa cot, Szentendre, si pe care se desfasoara anual una din probeleme UltraTrail Marathon din Ungaria.




Infometati, ne-am intors in oras, catre un restaurant zarit din strada, ca un mini palat, cu propriul print si propria printesa la intrare. Restaurantul Renaissance este chiar pe drumul principal, care serpuieste pe langa Dunare, si este decorat in stil medieval, si meniul este in ton. Copiii s-au distrat tare cand au gasit coroane aurii de hartie pentru toti pe masa, si au pozat pe tronurile regelui si a reginei. Plus, in spatele restaurantului e organizat un mic loc de joaca, tot timpul ceva ce apreciem teribil calatorind cu copiii.



Pe lista mea de "things to see" mai aveam ceva notat ca "Muzeul lui Matei Corvin". Tocmai dialogam intern daca sa ramanem in Visegrad pentru acest "muzeu", care din poze mi se parea mic, sau sa mergem cu masina jumatate de ora pe langa Dunare, pana la Esztergom. Pe strada insa zaresc indicator catre Palatul Regal al lui Matei Corvin, si imi dau seama ca aveam de-a face cu mai mult de un muzeu zarind si zidurile impozante din departare, asa ca am lasat Esztergom pe alta data (si asa nu aveam timp suficient pentru el) si am plecat spre palat. Ruinele palatului sunt o frumusete acum, dar pe vremuri, cand numara nu mai putin de 350 de camere, cred ca era absolut spectaculos. Insa a fost o placere sa ne plimbam prin camere somptuoase (in care erau organizate mici expozitii tematice), prin curtile interioare, ornate cu fantani bogat decorate, prin livada verde (plina de ciresi, smochini si vita de vie), si sa exploram trasee ascunse, pe langa stancile din spatele palatului. Plus, ne-am pus la punct cu aceasta pagina de istorie, care de altfel vizeaza si Romania (Matei Corvin s-a nascut la Cluj, si a avut multe relatii, de la lupte la aliante, cu Vlad Tepes). A fost o vizita care ne-a tinut prinsi cam 2h, si a fost exact acel "ceva" care transforma o zi de plimbari draguta intr-una cu adevarat speciala.



Dar aventurile noastre in Visegrad nu se terminasera inca. Vizavi de Palatul Regal al lui Matei Corvin, ghiciti ce era? Ei bine, locul de joaca al lui Matei Corvin (chiar asa se numeste, nu am facut un joc de cuvinte). Un mini parc de distractii pentru cei mici, tematic, plini de printi, printese, caluti, corabii, dar si cativa dragoni fantastici, unde Lucas si Ema s-au dezlantuit in labirintul pe care trebuia sa il parcurgi pentru a cuceri castelul colorat, printre cataratori, poduri de lemn si leagane de tot soiul.



Dupa asa o zi plina, ne-am indreptat spre Szentendre, unde aveam cazarea, si pe care urma sa il descoperim in ziua urmatoare.

Niciun comentariu: