La cumparaturi cu shopaholic.ro: Blog de moda, fashion style, calatorii si lifestyle

vineri, 9 februarie 2018

Cu copiii in Delta Dunarii: Excursie la Padurea Letea




Una din cele mai haioase excursii de anul acesta a fost cea pentru a vizita Padurea Letea, cu plecare din Murighiol, unde ne-am petrecut primul weekend din septembrie impreuna cu cei mici.



Pentru a ajunge la padurea Letea, in primul si in primul rand trebuie sa urci intr-o barca. Cu care vei merge (din Murighiol) undeva in jur de 1h si jumatate - 2, pe canale mici, dar si pe bratul Sulina, care arata ca un drum judetean doar ca pe apa, cu stalpi de curent de-a lungul lui, si unde ne-am intersectat cu tot felul de barci mari producatoare de valuri, prilej bun pentru a admira natura atat de generoasa din Delta.



Cand ajungi in satul Letea, barca te va opri la un mic debarcader, de unde vei fi preluat fie de o caruta, fie de un mic tractor cu remorca. Recomand caruta, pentru o experienta mai autentica. Copiii au fost tare entuziasmati de mersul cu calutii.



Caruta te va plimba pe strazile de pamant ale micutului sat, printre casute darapanate mai mult sau mai putin, dar tare colorate. Si apoi o poarta mare de fier va trebui deschisa, pentru a intra in Rezervatia Padurea Letea, imprejmuita complet cu gard pentru a o proteja de animalele domestice, dar si pentru a le tine pe cele salbatice inauntru.



Noi am fost la sfarsitul verii, pe timp secetos, si caruta a putut inainta destul de mult prin padure (inteleg ca primavara sau in perioade ploioase plimbarea va fi mai scurta). De la un punct in colo am pornit printre copacii desi ai padurii pe jos, intr-un mic hike, care s-a sfarsit cand am dat de lumina. Padurea s-a terminat brusc in niste dune de nisip cat vezi cu ochii, un peisaj incredibil dupa ce pana atunci mersesem pe carari stramte in vegetatie abundenta.



Copiii au profitat sa zburde in voie pe nisip, si am ramas aici cam jumatate de ora, timp in care am putut admira si un batran stejar secular la margine de padure.



Am reluat traseul in sens invers: plimbarea prin padure, urmata de drumul cu caruta.



De data aceasta insa, caruta nu ne-a dus la debarcader, ci la o casa din sat, unde am fost serviti o masa lipoveneasca, cu bors de peste si placinte delicioase. Eu nu mananc peste deloc, dar copiii au savurat borsul pescaresc, iar gazda noastra, simtindu-se prost ca eu nu mananc mai nimic (nu avea practic de ce, am devorat placintele), mi-a adus un borcan cu zacusca de legume delicioasa. Un nou drum cu caruta, si ne imbarcam in salupa noastra. Drumul inapoi spre Murighiol a mai avut o escala, la cateva lacuri formate intre canalele deltei, de unde am putut admira si apusul.



O excursie absolut simpatica, cu adevarat turism rural, care doar mi-a deschis apetitul pentru alte excursii in zona. La Gura Portitei nu am ajuns inca, iar Sulina, cel mai estic oras din Romania, ma tenteaza de foarte multa vreme, dar inca nu am reusit sa il includem in calatoriile noastre.

Niciun comentariu: