La cumparaturi cu shopaholic.ro: Blog de moda, fashion style, calatorii si lifestyle

luni, 11 decembrie 2017

Un weekend secuiesc cu aer aristocratic: In vizita la domeniul Zabala


Facem ce facem si ne regasim in Covasna. Anul trecut am fost oaspeti la Conacul Benke, si am vizitat orasele Covasna si Cernat si Arcus. Anul acesta la inceput am poposit la Baile Balvanyos, pentru o super balaceala in noul centru acvatic al hotelului, si, de curand, am dormit ca niste printi la Castel Daniel, baza pentru numeroase plimbari in jur. Dar nu ne simteam pe deplin satisfacuti de cat explorasem in acest judet atat de interesant, insa totodata atat de uitat cand iti alegi destinatia de “concediu”. Asa ca am decis ca un al treilea weekend in acest an in Covasna nu strica nimanui.



Asa ca ne-am rezervat din timp o alta sedere pe un domeniu aristocratic, de data aceasta la domeniul Zabala, unde de secole a stat familia contelui Mikes, si care recent a fost retrocedat catre mostenitorii acestuia.



Zabala este un domeniu imens, de aproape 60 de hectare, cu paduri, munti, si domeniu de vanatoare, dar si un parc superb in care se gasesc 2 castele, dar si cateva case de oaspeti. Prima restaurata a fost the Machine House, numita asa pentru ca in trecut aici se producea curentul electric care alimenta cateva sate in jur. Noi, fiind doua familii, am inchiriat o alta casa interesant renovata, The Old Saddlehouse, aflata chiart langa poarta mare de fier prin care intri pe domeniul contilor. Casuta are 4 camere, unde doua familii fiecare cu cate 2 copii au incaput lejer, si un living cu semineu, unde ne-am incalzit serile.



Cei de la Zabala iti ofera o gama variata de activitati pe domeniu, Cele mai interesante mi se pareau safari-urile cu ursi sau caprioare, unde erai urcat la o cabana vanatoareasca sus pe munte pentru a vedea fauna salbatica locala. Dar cum ni s-a spus ca cei mici nu sunt tocmai compatibili cu aceste activitati, ne-am repliat catre ceva ce parea ca ii atrage si pe ei: o plimbare cu caruta prin sat, pe domeniu, si pana sus, prin padure, pe munte, de unde am avut o panorama deosebita cu vechile castele Mikes.



Un alt aspect de luat in seama la Zabala este cel culinar. Restaurantul, gazduit (cred) in niste foste grajduri, serveste feluri traditionale, din ingrediente locale, absolut delicioase. In plus, dupa masa, te poti retrage in fata semineului gigantic, decorat cu stema familiei Mikes, unde sunt asezate cateva fotolii pentru momente de relaxare la gura focului.



As reveni insa intr-un weekend in doi, doar adulti, pentru a experimenta si aceste safari-uri extreme propuse de proprietari.



Weekendul insa ni l-am impartit in doua: o jumatate din timp am explorat acest fascinant domeniu Zabala, dar o zi am rezervat-o explorarilor in jur. Am inceput chiar in sat: la 500m de Domeniul Zabala este organizat un muzeu etnografic foarte interesant, care ocupa cateva casute traditionale si care prezenta obiceiuri si viata populatiei locale de ceangai: Muzeul etnografic ceangaiesc Zabala. Copiii au vazut port traditional, camere mobilate ca pe vremuri, dar si au invatat despre olarit sau au putut testa cum functioneaza un razboi de tesut.



Am fi vrut sa mergem pana in Sfantu Gheorghe, la muzeul Secuilor, insa orarul usor neprietenos cu turistii (in weekend doar pana la pranz) ne-a facut sa ne reprofilam si sa mergem in Targu Secuiesc, la doar 20km distanta. Insa nu ne-a parut rau, Targu Secuiesc este un oras cu o arhitectura aparte (este supranumit Orasul curtilor lungi, curti care sunt numerotate, pornesc din piata centrala a orasului, si adapostesc fiecare mai multe case.



De la muzeul din Zabala am fost indrumati catre unul din cele mai neobisnuite muzee in care am fost vreodata: Muzeul breslelor si al papusilor, a carui locatie ocupa in intregime una din curtile lungi de care va spuneam mai inainte.



La primele doua nivele, muzeul este dedicat breslelor. Cate o camera pentru cate o meserie (breasla pana nu demult), in care poti admira ateliere, produse locale, si poti citi despre cat de importanta era respectiva meserie in viata din trecut a orasului Targu Secuiesc.



Mi s-a parut un muzeu extrem de educativ pentru cei mici. Si m-as fi multumit doar cu atat. Insa la ultimul etaj ne astepta o surpriza: un muzeu dedicat papusilor. De fapt aceeasi papusa, imbracata in costumele traditionale a fiecarui sat din regiunea secuilor. Costumele au fost create de copii ca urmare a unui concurs intr-o revista locala si sunt in total peste 300 (din care sunt expuse 250 in vitrine de sticla, una langa alta, intr-un tablou colorat si impresionant nu doar pentru cei mici.



Toti am admirat detaliile fiecarui costum in parte, si migala cu care au fost lucrate, insa cea mai impresionata a fost Ema, care nu s-ar mai fi dat dusa, si care, fortata, a plecat in lacrimi pentru ca nu a putut sa ia cu ea nici macar una din superbele papusi cu fundite, rochite, vestute si alte podoabe stralucitoare si colorate.



Bonus tip: daca vizitati Muzeul Breslelor si Papusilor din Targu Secuiesc, traversati piata, si un pic mai in spate veti gasi o cofetarie delicioasa, un popas bun mai ales daca aveti parte de o vreme rece si ploioasa cum am prins noi la jumatatea lui noiembrie.

De la Targu Secuiesc noi ne-am intors putin in drum, pana in satul Ghelnita (ne dusesem intai la muzeu deoarece avea acelasi orar neprietenos cu vizitatorii de weekend, si sambata inchidea la ora 14). In Ghelnita tinta noastra era o biserica usor atipica, din secolul 13. Pe unele site-uri de turism in romana ea apare marcata ca fiind inscrisa in patrimoniul UNESCO (si chiar la intrare in curtea sa este un indicator care ar putea sugera acest lucru), insa nu este. Dar cu siguranta este pe lista obiectivelor interesante de vizitat in zona, asta pot spune fara dubiu.



Biserica fortificata din Ghelnita te intampina cu o intrare intunecoasa, printr-un tunel din care, pe o scara abrupta de lemn, poti urca pana in clopotnita.



Apoi iesi intr-o curte luminoasa, care adaposteste morminte vechi, si care este plina de flori colorate, in centrul careia sta maiestuoasa biserica veche din secolul 13.



Din citite, credeam ca interesant aici vor fi frescele vechi de 800 de ani, bine conservate in interior. De asemenea, credeam ca va fi un popas de 10-20 de minute maxim, in care vom admira biserica, picturile si ni se va povesti un pic de istorie.



Insa vizita noastra aici a durat peste o ora, si a fost extrem de interesanta si pentru cei mici si pentru cei mari, si totul datorita ghidei, pastratoarea cheii bisericii, care desi nu vorbea boaba romaneste, si avea o varsta extrem de inaintata, a stiu sa faca un program extrem de atractiv pentru cei mici. Copiii din grupul nostru au putut pe rand sa cante la orga veche si melodioasa a bisericii, sa zangane niste clopotei interesanti si dintr-un metal foarte greu, si, deliciul suprem, sa traga clopotul mare al bisericii, de funia care cobora din turnul clopotnitei pana in tunelul de intrare.



Eu m-am bucurat de atmosfera de liniste si calm, pe care mereu o simt in bisericile forticate transilvanene, si dupa cateva sute de poze mi-am reconfirmat ca la anul trebuie cumva sa ajungem si la ultimele biserici inscrise UNESCO din aceasta zona a Romaniei (am fost pana acum la Biertan, Prejmer, Viscri si Saschiz).



A doua jumatate a zilei am petrecut-o la apriximativ 40km distanta, la hotel Balvanyos, unde mai fusesem, si unde am revenit pentru o portie de balceala pe cinste. Am avut parte si de o surpriza, un nou restaurant aparut acolo, Gastrolab, care ne-a intampinat cu bunatati locale reinterpretate gourmet, pentru a avea energie deplina la piscina,.



Ca de obicei, am plecat din Covasna cu dorinta de a reveni. De data aceasta sunt convinsa ca trebuie sa revenim pe timp de vara, pentru a ne balaci in multele piscine organizate prin padurile locului. Ma tenteaza sa incercam ospitalitatea caselor printului Charles din Valea Zalanului sau ale contelui Kalnoky din Miclosoara.

Niciun comentariu: