La cumparaturi cu shopaholic.ro: Blog de moda, fashion style, calatorii si lifestyle

Travel with kids: Excursie la Colibita, marea de la munte




Tot aud de cativa ani de frumusetea lacului Colibita, supranumit si marea nordului sau marea de la munte, dar distanta destul de mare din Bucuresti ne impiedica sa ajungem. Insa descoperind zborurile interne low cost, nordul a devenit mai usor de atins din Bucuresti, si astfel ca de 1 mai ne-am urcat intr-un avion care in 40 de minute ne-a lasat in Cluj (drum care cu masina ar fi durat peste 7h). Din Cluj in 2 ore si ceva, cu masina inchiriata, ai ajuns pe malul Colibitei, unde ne-am cazat pentru 2 zile de trezit dimineata cu superba priveliste a lacului inconjurat de varfuri muntoase.



Seara cand am ajuns am avut pentru un moment impresia ca suntem in Norvegia, peisajul luciului de apa in care se reflecta muntii aducindu-ne aminte de fiordurile celebre din nordul Europei. Am profitat bineinteles la maxim de priveliste, intai cu o plimbare pe malul lacului si apoi luind cina pe terasa chiar de deasupra apei a restaurantului.



Unde te cazezi la Colibita?
Pensiuni sunt de jur imprejurul lacului, dar daca vrei sa ajungi acolo trebuie sa iti faci rezervare cu multa vreme inainte (noi am facut din ianuarie pentru mai) pentru ca nu sunt asa multe, zona este foarte dorita, si camerele se dau repede. Noi am ales Fishermen's Resort, un hotel, cred ca cel mai mare de pe malul lacului, care oferea si extra facilitati, pentru copii si nu numai: loc de joaca, restaurant, dar si piscina interioara, si bai dacice (niste ciubere gigantice in care te puteai balaci in apa calda chiar pe malul apei). Seara au organizat un foc de tabara, extrem de placut, si au servit tuica si visinata, care mergea la fix cu aerul rece montan. Vara poti beneficia si de plaja organizata pe malul lacului, cu umbrelute de stuf, si de cele 2 piscine sezoniere in cascada de langa ea.



Ce poti face in zona?
Dupa ce te desprinzi de marginea lacului si peisajul frumos de acolo, poti incepe sa explorezi aceasta zona minunata, de granita dintre Transilvania si Bucovina. Posibil primul popas va fi fix aici, la pasul care asigura legatura intre aceste 2 regiuni ale Romaniei: Pasul Tihuta. Iarna aici este organizata o partie de ski (deservita de un telescaun), dar noi, primavara fiind, am vizitat doar celebrul Hotel Castel Dracula, unde, la subsol, isi are resedinta fiorosul vampir intr-o camera secreta (care se viziteaza dupa ce platesti la receptie 3 lei!). Dupa ce te sperie un pic Dracula, iti poti reveni la restaurantul hotelului, unde poti comanda din cel mai mare meniul pe care l-am vazut vreodata tot felul de fripturi, dar si clatite delicioase cu crema de castane si sos de visine.



Un pic mai incolo, hotarul dintre Transilvania si Bucovina este marcat de o cruce gigantica, alba de metal, inalta de 33metri, pana la care poti urca pe niste scari in spirala, si de unde, de pe platforma ei, poti vedea peisaje superbe si foarte inverzite de jur imprejur. La baza Crucii Pasul Tihuta poti vizita si o manastire (momentan in santier insa).



De aici, poti continua drumul prin Bucovina. La nici 10km, pe partea dreapta a drumului, este o rezervatie naturala foarte interesanta, Rezervatia Naturala Tinovul Mare Poiana Stampei, o zona mlastinoasa cu o flora foarte diferita. Daca pe malul Colibitei ne-am simtit un pic in Norvegia, padurea de pini din Poiana Stampei si cararile de lemn peste terenul apos ne-au amintit de un alt hike prin padure, de data aceasta in zona Cercului Polar, in Laponia-Finlanda. Spre marea noastra incantare, Tinovul Mare s-a dovedit o plimbare (de vreo ora) extrem de placuta, si o rezervatie naturala foarte bine ingrijita si amenajata. Din loc in loc erau puse panouri explicative, si chiar si mici jocuri educative pentru cei mici, astfel ca am avut parte si de o mica lectie de biologie in natura.



Inca 25 de minute si am ajuns in Vatra Dornei, statiune cu care am foarte multe amintiri din copilaria mea la Iasi, dar pe care nu am mai vizitat-o de la 6-7 ani. Din pacate, daca rezervatia vizitata fix inainte ne-a impresionat placut, Vatra Dornei ni s-a parut ca se inscrie pe aceeasi linie a statiunilor faimoase in era comunista, si care nu au reusit sa se dezmorteasca si sa isi revina, singurele noutati acum fiind tarabe fara numar si niste pensiuni de un kitsch chestionabil. Ne-am plimbat putin prin Parcul Central, am zarit faimoasele veverite locale, am admirat cateva cladiri de o arhitectura deosebita, dar lasate mai mult sau mai putin in paragina (Cladirea Izvorului Sentinela mi s-a parut desprinsa din povesti - pacat de placutele explicative (tot e bine ca existau) care o inconjurau nu in cel mai placut vizual mod posibil).



In Vatra Dornei nu am reusit sa gasim un restaurant placut, dar tot raul spre bine, pentru ca, la cativa kilometri pe drumul inapoi spre Colibita am descoperit un loc superb, o pensiune cu restaurant, Poiana Izvoarelor, cocotata la 1km de drumul principal printre dealuri, cu o priveliste perfecta. Bonus: un mini zoo cu caprioare si lame, la care ajungeai urcind 5 minute pe un deal invecinat.



De la Colibita, daca o pornesti pe drumul spre Cluj, poti opri la diferite castele, cum ar fi celebrul Castel Bannfy din Bontida, unde se organizeaza festivalul Electric Castle, dar si altele mai necunoscute. Fiind luni cand ne-am intors noi, castelul din Bontida era inchis, castelul Kornis (de care auzisem citind un indicator pe drum) prea aproape de Cluj, asa ca am ales sa oprim la Cetatea Ciceului, catre care recent a fost modernizat drumul de acces (irelevant sau nu, coincidenta sau nu, tot acolo acum se construieste si o manastire, deservita de acelasi drum de acces). Se cunosc se pare putine lucruri despre istoria acestei cetati, dar printre fostii ei stapani se numara Stefan cel Mare,Petru Rares si Alexandru Lapusneanu. La ce a ramas din zidurile si turnurile ei se ajunge pornind de la manastirea ce se construieste acum (la poala careia te lasa drumul de acces din satul Ciceu), pe o carare pe alocuri abruta, in aproximativ 15 minute. De sus, ai o priveliste incantatoare cu padurile si dealurile din prejur, si, daca ai suficient curaj, pe o scara de lemn cam veche te poti catara fix sus, pe singurul turn ramas.



Mi-a placut tare mult excursia aceasta in nordul tarii, si vom mai folosi aceasta varianta, de zbor cu avionul pana la unul din aeroporturile departe de Bucuresti (de exemplu am in plan Oradea, Timisoara sau Suceava).

Niciun comentariu:

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...