La cumparaturi cu shopaholic.ro: Blog de moda, fashion style, calatorii si lifestyle

Travel with kids: Excursie de weekend la Veliko Tarnovo


Veliko Tarnovo este o alternativa extrem de buna la un weekend pe Valea Prahovei, din Bucuresti drumul durind aproximativ 2 ore, cam cat ai face pana in Predeal sau Busteni. In zona Veliko am mai fost de cateva ori (de 2 ori in 2013 ca parte a rezolutiei de atunci de travel, un weekend trip pe luna, o data in februarie in doi, si o data in aprilie impreuna cu Lucas).



Prognoza nu era cea mai buna pentru Bucuresti, asa ca vroiam sa plecam in weekend. Prima noastra idee a fost sa mergem la Galati, unde tot incercam sa ajungem de vara trecuta, pentru o vizita la gradina botanica si la restaurantul rotitor din varful turnului de televiziune. Insa exact cand eram pe punctul de a rezerva pe booking cazare in Galati, mi-am dat seama ca mica Ema face in cateva zile 6 luni si a vizitat 5 tari. De ce nu 6, mi-am zis eu! 6 tari in 6 luni, jumatate din rezolutia noastra din 2014. Galati-ul deci a fost din nou lasat pentru alta data, si in schimb am rezervat pe booking cazare in Bulgaria.



Cetatea Tsarevets, satul turistic Arbanassi si manastirea Dryanovo, adica trei puncte majore de atractie din zona, le-am vizitat datile trecute (cand am facut si hike-uri pe culmile din jurul orasului. De data aceasta aveam in plan sa vedem o cascada situata la 15-20km de Veliko Tarnovo, Kaya Bunar, si, daca vremea ne permitea, sa parcurgem si traseul din jur, o eco poteca ce te poarta in jurul cascadei, peste podete de lemn si scari in piatra.



Drumul de masina se termina intr-o parcare fix in fata cascadei, astfel incat o poti vedea fara niciun efort, indiferent de vreme. In laterala lacului format de caderea de apa porneste poteca, ce te urca destul de abrupt la inceput, pe scari sapate in piatra, la un view point deasupra.



Am avut noroc de vreme, ploaia ne-a ocolit in prima jumatate de zi, astfel incat am putut sa ne vedem de plimbarea noastra peste podete, pe langa rau (care un pic mai sus mai formeaza o mini cascada) si printre stanci, pe un drum ingust sapat in piatra. Atentie insa, drumul este alunecos, si scarile destul de abrupte, astfel incat incaltamintea de munte este mai mult decat necesara.



Pe drumul de intoarcere la hotel ploaia a pornit cu furie insa, si planul de a vizita si niste ruine romane din apropiere l-am lasat pe altadata, si ne-am refugiat la piscina hotelului si la un restaurant cu view la cetate pentru a servi un pranz tarziu.
Unde ne-am cazat?
Data trecuta cand am stat in Veliko am ales cel mai cunoscut hotel din oras, Yantra, cel care se vede din din drumul principal ce strabate orasul, care ofera priveliste foarte frumoasa asupra cetatii (iar seara te poti regala de la fereastra camerei cu spectacolul de lumini organizat in weekenduri pe zidurile de aparare). De data aceasta insa am ales un altul, un pic mai sus pe aceeasi strada principala, Panorama, care oferea, exact cum ii spune numele, o panorama foarte draguta insa in partea cealalta, catre casutele insirate pe culmi si catre monumentul lui Asen, a carui insemnatate imi scapa si cred ca este importanta doar pentru istoria bulgarilor, o constructie insa impresionanta pe o insulita in mijlocul raului. In plus pe langa privelistea frumoasa din camera si de la micul dejun, Lucas s-a bucurat si de piscina si jacuzzi-ul de la subsol.



Unde am mancat?
Tineam minte de data trecuta un restaurant cu pereti de sticla pe toate partile, chiar la poalele cetatii, care chiar si pe timp de ploaie ne putea oferi dinauntru privelisti frumoase in timpul pranzului. Asa ca aici ne-am refugiat pentru pranz, la Ivan Acen, plin de delicatese bulgaresti, terminat cu o prajitura de biscuiti, care pare dulcele specific regiunii.



Pentru ca mai aveam o noapte si o zi de weekend am continuat spre Sofia, in Veliko prognoza anuntind ploaie non stop.

Niciun comentariu:

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...