Desi sunt nascuta si crescuta in Bucuresti, marturisesc sincer ca nu am mai fost niciodata pe malul Lacului Morii. Da, am trecut de nenumarate ori cu masina pe langa, dar niciodata nu am oprit. Si nici nu stiam de legendele macabre care se pare ca il insotesc, si faima de loc blestemat (povesti care le-am aflat dupa ce ne-am plimbat pe malul lui fara sa simtim niciun aer malefic in prejur).
Ne-au atras poze cu Insula Morii, unde in ultimii ani de comunism s-a incercat construirea unui loc de agreement, un proiect de altfel frumos, dar care acum este in paragina.
Am pornit dintr-un colt al lacului, de langa sosea, si am mers de-a lungul lui pana pe insula si inapoi (aproximativ 7km). Parte din faleza este amenajata cu bancute, si intreaga zona de promenada abunda de oameni iesiti la plimbare romantica, copii cu biciclete, joggeri si stapani de catei impreuna cu patrupedele lor, astfel incat atmosfera este foarte placuta.
Noi am iesit inspre seara, si apusul dadea o nota aparte peisajului. Intr-adevar, cand depasesti zona de blocuri, zona amenajata de faleza, incep sa apara si gunoaie pe langa asfalt, si, din pacate, toate constructiile de pe Insula (2 debarcadere, o fantana arteziana care inteleg din articole citite de pe net ca era o adevarata bijuterie tehnica, un foisor) sunt dezolante lasate asa in paragina (paragina pe care nu reusesc sa mi-o explic). Dar adunind plusurile si minusurile intregii zone, noua ne-a dat un rezultat pozitiv, si pare o zona foarte buna de plimbare de vara (cu sau fara copii).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu